Sistemul Bologna trebuia să uniformizeze sistemele europene de educaţie, dar a reuşit să afecteze grav în fiecare ţară sistemul educaţional. România, implementarea sistemului Bologna a generat probleme grave pentru tinerii absolvenţi care întîmpină mari dificultăţi pentru a se angaja în domeniile pentru care s-au pregătit.

Acest sistem presupune costuri mai mari, pentru utilizarea diplomei fiind necesar urmarea cursurilor unui masterat. Pe lîngă sistemul Bologna, Guvernul român a avut o politică de privatizare a învăţămîntului, ceea ce a dus la apariţia de adevărate fabrici de diplome, absolvenţii universităţilor private neavînd absolut nicio pregătire.

Singurul lor interes este diploma obţinută după finalizarea studiilor.

În anul 2012 peste 200.000 de elevi au susţinut examenul de Bac, din care doar 45% au promovat acest examen. Este cel mai mic procentaj de promovabilitate din istorie. Rezultatele de anul acesta exprima în cifre seci scăderea calităţii învăţământului românesc.Uneori diplomele se puteau obţine şi fără ca „absolvenţii” să fi fost studenţi, iar presa a relatat mai multe astfel de cazuri. Care este, însă, legătura între examenul de bac şi învăţământul universitar privat? Este evident că atunci când cunoştinţele nu mai contează nici măcar pentru a accede la o facultate, elevii îşi pierd şi ultimul interes pentru a aprofunda materia de liceu din cauza celor care au nevoie doar de materie primă pentru fabricile de diplome.

Dar într-un sistem capitalist, unde banul contează, la ce mai foloseşte o diploma de bac? Oparte din miliardarii lumii nu se disting prin şcolile făcute şi toată lumea scrie despre ei.

Bill Gates, Richard Branson, Carlos Slim - cel mai bogat om din lume la ora actuală, Mark Zuckerberg (Facebook), Ion Ţiriac, Ilie Năstase, Gigi Becali sunt doar câţiva dintre ei.

            Goana după bani nu va încuraja niciodată cultura şi educaţia.

Iar intr-un sistem capitalist, banul este cel care comandă. Dar banul public, nu este şi el tot ban? Nu ar trebui să servească interesului public, iar forţa sa să se impună prin voinţa publică? Ba da, aşa ar trebui, numai că în zilele noastre banul rămâne public doar prin contribuabilii săi, nu şi prin decizia întrebuinţării acestuia, decizie aflată în mâinile unor privaţi şi mai ales a Fondului Monetar Internaţional. De aceea, banul public, precum şi întreg spaţiul public (inclusiv învăţământul), trebuie să fie realmente sub controlul public, iar nu privat.

Tinerii din întreaga lume se trezesc şi conştientizează că trebuie să-şi apere drepturile. Un bun exemplu în acest sens sunt tinerii din Grecia Care au ieşit în stradă împreună cu ceilalţi muncitori din Grecia împotriva reformelor promovate de U. E. şi  F. M.I.

În ceea ce priveşte tineretul din România, situaţia este mai dificilă ca oricînd. Printre drepturile pierdute de noi, tinerii din România se numără şi învăţămîntul gratuit la toate nivelurile. Rata analfabetismului în România este într-o creştere accelerată. Din ce în ce mai mulţi copii de vîrsta şcolară abandonează studiile gimnaziale se opresc pentru că părinţii celor mai mulţi dintre ei nu îşi pot permite cu greu să îi trimită la liceu.

Conform raportului de monitorizare al Comisiei Europene, pe 2008, pentru România, arată că 53,5% din adolescenţi au abilităţi reduse de a citi, de a scrie, şi de a edectua calcule matematice elementare. Peste 40% din elevii români au performanţe sub standardele PISA ( Programme for International Student Assessment- Programul internaţional de evaluare a elevilor.)

În ceea ce priveşte învăţămîntul universitar public, în acest sector s-au pierdut cele mai multe drepturi. De la an la an a crescut cuantumul taxelor de şcolarizare şi s-au pierdut cele mai multe drepturi. De la an la an a crescut cuantumul taxelor de şcolarizare şi s-au redus numărul locurilor subvenţionate de la buget. De asemenea, odată cu introducerea sistemului Bologna învăţămîntul universitar a fost bulversat, iar diplomele de licenţă şi-au pierdut valoarea academică.

Instruirea a devenit un lux pentru copii familiilor defavorizate. Astfel, unica lor alternativă este delicvenţa, aici incluzînd şi consumul de droguri. Consul de stupefiante în România a luat o amploare prin comercializarea aşa numitelor etnobotanice.

Guvernul ţării ascunde starea de fapt reală şi menţine o iluzie de normaliatate (în sensul că economia merge bine , “îşi revine”, dar de fapt totul este susţinut prin împrumuturi externe care să îi ajute să cîştige alegerile.

Cei mai grav afectaţi sunt tinerii începînd de la cei mai tineri (reducerea salariilor profesorilor, închiderea şcolilor, reducerea ajutoarelor duc la o degradare a actului educaţional precum şo la o creştere a ratei abandonului şcolar. “ Măsurile economice” luate de Guvern au redus posibilităţle tinerilor absolvenţi de facultate să-şi caute de lucru în străinătate lipsind ţara noastră de principala forţă motrice a economiei (primii care părăsesc ţara sunt cei mai bine pregătiţi şi cu spirit de iniţiativă).

Creşterea costurilor studiilor se accentuează, deşi, prin lege, învăţămîntul pînă în clasa a X- a este gratuit. Totuşi, deşi prin lege învăţămîntul nu se plăteşte, elevii trebuie să-şi achiziţioneze manuale, care sunt foarte scumpe, iar începînd cu acest an trebuie să achite costurile legate de transport şi cazare care iniţial erau subvenţionate de stat. De asemenea, bursele şcolare universitare sunt modice , dar nu acoperă 10% din costuri.

Reducerea veniturilor populaţiei ( 80% sub nivelul sărăciei , duce şi la o înrăutăţire a stării de sănătate în condiţiile în care mulţi nu-şi  mai pot asigura tratamentele medicale necesare. Guvernul Român prin Codul Muncii („Codul Sclaviei”) a afectat şi mai mult tinerii care sunt simpli sclavi la mila patronului  care îi poate ţine în probă cît doreşte. În paralel Guvernul a luat măsuri pentru reducerea prerogativelor sindicale şi instituţiile statelor responsabile de apărarea drepturilor angajaţilor. În prezent, se anunţă noi măsuri de suprimare a oricăror manifestări de protest , prin înăsprirea legislaţiei în vigoare şi înăsprirea pedepselor şi amenzilor pentru cei implicaţi.

Angajările în insituţiile publice se fac prin relaţii sau cu bani, ceea ce determină tinerii şi toate persoanele cu pregătire să îşi caute de lucru în sectorul privat sau în străinătate, dar duce şi la o funcţionare defectuoasă a instituţiilor, dat de incompetenţa persoanelor angajate.

Ramona Enache