Sondajele de opinie arată că dintre toate instituțiile publice mai sunt totuși două credibile: armata și biserica.
Drept pentru care au fost botezate „ stîlpii societății românești ”.

Adevărul este însă altul, opiniile se întemeiază pe o imagine mai veche, de disciplină, spirit de sacrificiu și demnitate – asociate armatei de altădată - și pe mesajul tradițional, de cumpătare, cinste și dăruire, atribuit bisericii.
Realitatea cotidiană ne arată însă că putregaiul lăcomiei și îmbogățirii a pus stăpînire și pe aceste instituții.
De curînd unul dintre multimilionarii țării și un înverșunat apostol al dreptei de tip naționalist-creștin, cu gesturi filantropice spectaculoase, în special către biserică, a fost condamnat alături de importanți generali ai armatei, pentru tranzacții imobiliare ilegale.
Despre generalii condamnați Armata nu avea ce să mai zică, dar pentru bogătașul filantrop Biserica a sărit în apărare, iar implicarea directă, sau indirectă a celor două instituții, într-o afacere ilegală ne arată că ceva e putred acolo.

Începînd din anii 90 armata a fost decimată prin reducerea fondurilor și a efectivelor, distrugeri de armament și echipamente. Furturile din averea oștirii, uneori și de armament, au completat acest scenariu trist.
Într-un final, la îndemnul străinătății, militarii-cetățeni, motivați și de spiritul patriotic și demnitatea națională, au fost înlocuiți cu militarii-plătiți, motivați doar de cîștigurile în bani.

Așa se face că guvernanții noștri au pus în joc imaginea armatei și viața militarilor români, pentru interesele lor politicianiste, folosindu-i în afara granițelor țării, în războaiele murdare purtate de  S.U.A. în Irak și Afganistan, unde militarii americani comit crime de război măcelărind femei, bătrîni și copii pentru a putea fi jefuite resursele naturale.
Și cînd toată această tragedie a cuprins de cîteva decenii armata, nu ne mai miră matrapazlîcurile unor înalți oficiali militari, ci ne întrebăm ce a mai rămas din „ stîlpii societății ”.

Poate celălalt „stîlp”: Biserica ?!
Aici însă goana după „fericirile” lumești, cumpărate cu bani este și mai vizibilă și nu vorbim doar de biserica majoritară, biserica ortodoxă, ci și de celelalte culte. De la o margine la alta a țării s-au dezlănțuit „ cruciadele” revendicărilor imobiliare, în care fețele bisericești cot la cot cu dubioșii samsari imobiliari s-au năpustit nu doar pe școli, spitale, grădinițe sau alte clădiri, dar au pus mîna și pe pămînturi, munți, ape și păduri, pe care le aveau, sau pe care nu le aveau, la declanșarea naționalizărilor, după al doilea război mondial.

În toate lăcașele de cult au dat năvală credincioasele și credincioșii farisei care toată săptămîna adună bani buni din excrocherii și prostituție, dar duminica fac mătănii teatrale în biserici iar la sărbători donații generoase, pentru a-și răscumpăra păcatele repetate cu statornicie.
Și la așa credincioși, ce în loc să se jertfească pentru semeni sunt gata să sacrifice pe oricine și orice principii pentru confortul lor, s-au potrivit și fețele bisericești, ce în loc să slujească biserica și să sprijine credincioșii, se slujesc de biserică pentru a trage foloase cît mai mari de pe spinarea credincioșilor.

Preoția a devenit o afacere, nu mai e o chemare,  iar cele 10 porunci au fost schimbate de mai marii bisericii cu una singură: faceți bani!
Cununa de spini a lui Isus răstignit e nepotrivită cu coroanele aurite ale înalților prelați bine ghiftuiți.
Între credincioșii sinceri și cinstiți, dar săraci și cei prefăcuți și păcătoși, dar bogați, slujitorii bisericii îi aleg pe cei din urmă, căci faptele primilor le pavează drumul pentru lumea cealaltă dar donațiile celorlalți le îngroașă conturile pentru lumea aceasta.
Și iată cum, dacă e vorba de donații generoase, rugăciunile nu sunt pentru îndreptarea păcătoșilor, ci pentru grațierea deținuților.

Aceasta e „trăinicia” celor doi „stîlpi ai societății” și nici nu poate fi altfel.
Cînd ansamblul societății, începînd de la vîrf, este dominat de putregaiuri, cum ar putea să fie ocolite biserica sau armata ?!
Sau ce putere mai are învățătura din școli cînd „ lecțiile vieții” sunt de acest fel ?!
Și totuși școala nu-și poate abandona misiunea iar oamenii cinstiți nu-și pot pierde nădejdea !
Mai sunt încă militari care vibrează la unduirea drapelului și care nu au uitat ce înseamnă datorie sau onoare.
Mai sunt clerici încă, ce împart puținul pe care-l au cu cei în nevoie și care își așează viața nu după strîmbele rînduieli ale lumii actuale, ci după învățăturile revoluției creștine de acum două milenii .

Răul nu stăpînește chiar totul.
Putem schimba lumea, iar schimbarea este în noi și începe cu noi. N-avem dreptul la indiferență.
Avem datoria la atitudine și acțiune !